Da!
Ba nu.. nu cred. N-are cum sa fie adevarat. Pentru ca daca ar fi, n-ar putea sa fie. Nici n-as sti ce sa scriu. Dar este, cred, intr-o oarecare masura. Este adevarat, pentru ca insirui cuvinte cu sens, care, impreuna, n-au sens. Are sens ce spun, pentru ca nici eu nu inteleg ce scriu, deci n-are sens. Atunci o sa scriu o scrisoare. Fara destinatar, ca sa raman in tema. Pentru ca daca ar avea destinatar, ar avea si un sens, dar n-are sens. Si, pana la urma, ce este sensul? Are vre-un sens? Sau are doar rolul de a-ti crea impresia ca stii ce spui, desi totul este fara noima? Cred ca da. Asta pare sa fie. Un cuvant care face legatura intre cuvinte.
De fapt, ce prostii spun eu aici?! Nu! Este adevarat, nu spun prostii, spun cuvinte legate cu sens. E un fel de sfoara invizibila, sau un fel de prenandez fara miros sau culoare, sau fara prenandez, daca ne gandim din alta perspectiva. Un lipici fara lipici. Un fel de scuipat cu muci cu care lipesti cuvintele in propozitii. Da, asta este. Da... Ba nu! Nu e nimic. Nu e nimic, deci e ceva. E o dubla negatie. Ca si cum as spune "e ceva" doar ca spun "nu e nimic". Asa ca de-acum o sa ma gandesc mai bine cand neg ceva. Nu o sa mai spun "nu, nu e adevarat" fiindca asta inseamna "da, e adevarat". Sau nu e?
Nu este.
Nu.
1.2.3.4.
Coins
